Fortareata genoveza Enisala, singura cetate medievala din Dobrogea
La 2 km de localitatea Enisala si 7 km de orasul Babadag, pe un deal calcaros care domina zona lacurilor Razim si Babadag, se afla singura cetate medievala din Dobrogea. Fortareata Yeni-Sale (Enisala, Eraclea sau Herkleia) se numara printre monumentele de arhitectura militara de pe teritoriul Romaniei, remarcandu-se prin conceptia planimetrica, sistemul de fortificatii, tehnica constructiva si elemente arhitectonice. Ridicata in a doua jumatate a secolului XIV cel mai probabil de catre negustorii genovezi, care dispuneau de mari sume de bani castigate din comert si erau detinatorii monopolului navigatiei pe Marea Neagra, fortificatia de la Enisala a facut parte din lantul de colonii genoveze care ingloba orasele Chilia si Likostomion din Delta Dunarii, Cetatea Alba de la gurile Nistrului, Caffa si Balaclava in sudul Crimeei. Construita cu scop militar, defensiv si de supraveghere de la inaltime a drumurilor de pe uscat si mai ales de pe apa, intr-o perioada in care gurile Cernet si Dunavat nu erau inca blocate, iar actualul lac Razim era inca golf al Marii Negre, cetatea avea initial rol militar, politic si administrativ si mai putin economic.
In timpul lui Mircea cel Batran, cetatea a trecut in stapanirea Tarii Romanesti, fiind inclusa in sistemul defensiv. La sfarsitul domniei acestuia, in anul 1417 este cucerita de Imperiul Otoman. De altfel, denumirea cetatii provine de la turcescul "yeni", insemnand "nou", si regionalismul dobrogean "sale", cu intelesul de "asezare, sat", adica "asezare noua". Se pare ca turcii au preluat aceasta denumire de la unitatea administrativa de langa cetate, careia i se spunea Vicus Novus (Satul Nou), apoi Novoe Selo. Ca si la Isaccea si Giurgiu, turcii instaleaza in Enisala o garnizoana militara, dar ulterior, datorita inaintarii stapanirii turcesti dincolo de gurile Dunarii, pana la Cetatea Alba si Chilia, si a formarii cordoanelor de nisip ce separa lacul Razim de Marea Neagra, cetatea a fost abandonata, deoarece nu mai corespundea intereselor strategice si economice otomane. Abandonata de catre turci, cetatea s-a ruinat in urmatoarele veacuri, insa abandonarea ei a facut ca in timpul razboaielor ruso-otomane Enisala sa fie singura care a scapat fara a fi demolata. Generalii armatei ruse au ordonat distrugerea tuturor cetatilor medievale din nordul Dobrogei unde functionau garnizoanele Imperiului Otoman. Una singura a scapat, nemaifiind activa la acea vreme - Enisala.
Cetatea are forma unui trapez sau patrulater neregulat, cu latura de vest-sud-vest, lunga de peste 100 de metri, distrusa aproape in intregime. Laturile de est si de nord sunt de cca. 50 de metri, iar cea de sud are aproape 30 de metri. Zidul de incinta este gros de 1,50 - 1,85 metri si prezinta la exterior opt turnuri de aparare cu cate trei, patru si cinci laturi. Astazi se pastreaza in cea mai mare parte la o inaltime de 5-10 metri si poate fi observat cu usurinta de la mari distante. Atat zidul de incinta, cat si turnurile, sunt construite din piatra de calcar cioplita, fasonata, de forma cubica, de dimensiuni mici si mijlocii. Atrage atentia, ca element arhitectonic deosebit, bastionul masiv pentagonal al portii principale, de origine orientala, cu arcada dubla, intalnita frecvent in evul mediu si utilizata de constructorii bizantini la diverse edificii din Peninsula Balcanica, dar si in Tarile Romane. Dupa anul 1991, zidurile naruite de intemperii ale cetatii au fost restaurate, iar un cochet drum de acces duce calatorul pana la poarta de intrare, Enisala devenind un important punct turistic, de neratat daca sunteti in zona. Accesul se face pe drumurile judetene DJ 222 Tulcea - Enisala - Ceamurlia de Jos si DJ 223A Enisala - Babadag.
In timpul lui Mircea cel Batran, cetatea a trecut in stapanirea Tarii Romanesti, fiind inclusa in sistemul defensiv. La sfarsitul domniei acestuia, in anul 1417 este cucerita de Imperiul Otoman. De altfel, denumirea cetatii provine de la turcescul "yeni", insemnand "nou", si regionalismul dobrogean "sale", cu intelesul de "asezare, sat", adica "asezare noua". Se pare ca turcii au preluat aceasta denumire de la unitatea administrativa de langa cetate, careia i se spunea Vicus Novus (Satul Nou), apoi Novoe Selo. Ca si la Isaccea si Giurgiu, turcii instaleaza in Enisala o garnizoana militara, dar ulterior, datorita inaintarii stapanirii turcesti dincolo de gurile Dunarii, pana la Cetatea Alba si Chilia, si a formarii cordoanelor de nisip ce separa lacul Razim de Marea Neagra, cetatea a fost abandonata, deoarece nu mai corespundea intereselor strategice si economice otomane. Abandonata de catre turci, cetatea s-a ruinat in urmatoarele veacuri, insa abandonarea ei a facut ca in timpul razboaielor ruso-otomane Enisala sa fie singura care a scapat fara a fi demolata. Generalii armatei ruse au ordonat distrugerea tuturor cetatilor medievale din nordul Dobrogei unde functionau garnizoanele Imperiului Otoman. Una singura a scapat, nemaifiind activa la acea vreme - Enisala.
Cetatea are forma unui trapez sau patrulater neregulat, cu latura de vest-sud-vest, lunga de peste 100 de metri, distrusa aproape in intregime. Laturile de est si de nord sunt de cca. 50 de metri, iar cea de sud are aproape 30 de metri. Zidul de incinta este gros de 1,50 - 1,85 metri si prezinta la exterior opt turnuri de aparare cu cate trei, patru si cinci laturi. Astazi se pastreaza in cea mai mare parte la o inaltime de 5-10 metri si poate fi observat cu usurinta de la mari distante. Atat zidul de incinta, cat si turnurile, sunt construite din piatra de calcar cioplita, fasonata, de forma cubica, de dimensiuni mici si mijlocii. Atrage atentia, ca element arhitectonic deosebit, bastionul masiv pentagonal al portii principale, de origine orientala, cu arcada dubla, intalnita frecvent in evul mediu si utilizata de constructorii bizantini la diverse edificii din Peninsula Balcanica, dar si in Tarile Romane. Dupa anul 1991, zidurile naruite de intemperii ale cetatii au fost restaurate, iar un cochet drum de acces duce calatorul pana la poarta de intrare, Enisala devenind un important punct turistic, de neratat daca sunteti in zona. Accesul se face pe drumurile judetene DJ 222 Tulcea - Enisala - Ceamurlia de Jos si DJ 223A Enisala - Babadag.