Lacasul poleit cu aur, o bijuterie arhitecturala a Iasiului de secol XVII
Veche vatra a spiritualitatii si culturii din Moldova si nu numai, Manastirea Sfintii Trei Ierarhi este situata in centrul traditional al Iasului, pe bulevardul Stefan cel Mare si Sfant (fosta Ulita Domneasca), pe partea dreapta venind dinspre Catedrala Mitropolitana. Biserica "Trisfetitelor", ctitorita de catre voievodul Vasile Lupu si ridicata, ca necropola domneasca, intre anii 1637-1639, este o bijuterie a secolului al XVII-lea moldovenesc, combinand structurile si formele traditionale cu materiale pretioase si o ingenioasa broderie de piatra a zidurilor exterioare. Vasile Lupu iubea arta si a dorit decoratii cat mai fastuase: mozaicuri din aur, candelabrele ornate cu oua de strut, marmura in interior, iar rezultatul a fost cel scontat, cronicari ai vremii scriand ca nici in Moldova, nici la cazaci nu se afla vreo biserica sa o egaleze pe aceasta, prin ornamentatie sau frumusete. Inchinat celor 20 de manastiri de la Muntele Athos, lacasul a fost sfintit in 1639, iar doi ani mai tarziu aici au fost asezate moastele Sfintei Cuvioase Parascheva, trimise de Patriarhia si sinodul de la Constantinopol, in semn de recunostinta pentru actiunile si donatiile generoase ale domnitorului roman.
Monument unic in arta medievala romaneasca, biserica manastirii este o capodopera arhitecturala: construita in intregime din piatra, are fatadele acoperite de o fastuoasa decoratie sculptata ca o minutioasa dantela, initial poleita cu aur. Turcii au incendiat-o pentru a aduna acest aur, care se topea de pe ziduri, motiv pentru care astazi se pot vedea urme din ravnitul metal doar in jurul ferestrelor dinspre nord. Pastrata in forma originala, in cea mai mare parte, aceasta dantelarie este cea care i-a adus faima: treizeci de bandouri ornamentale evolueaza succesiv pe intreg spatiul exterior al zidurilor bisericii, de la temelie pana sus la cornisa turlelor. Prelucrand vechile crestaturi in lemn si broderii nationale, dar si elemente asiatice si occidentale, ornamentatiile sunt din cele mai variate: nise adanci cu arcade fasciculate conform modelelor orientale, colonete ca ale bisericilor rusesti, vase persane din care se ridica ramuri inflorite, motive geometrice intalnite in Georgia si Armenia, benzi de marmura decorate in stil renascentist sau baroc.
Avariata de-a lungul secolelor de incendii si cutremure, biserica a fost restaurata in 1882-1890 de arhitectul Lecomte de Nouy, acelasi care in 1885 termina Manastirea Curtea de Arges, si care a adus lacasului o serie de modificari importante. Pictura, catapeteasma si interioarele au fost complet refacute si impodobite cu mobilier din bronz masiv, suflat cu aur, lucrat la Viena pe cheltuiala familiei regelui Carol I. S-au pastrat insa vechile forme arhitecturale si ornamentatia sculpturala din exterior. Aici, alaturi de ctitori, isi dorm somnul de veci carturarul voievod Dimitrie Cantemir si primul domnitor al Romaniei, Alexandru Ioan Cuza. Hramul este sarbatorit de Sfintii Trei Ierarhi (Vasile cel Mare, Grigore Teologul si Ioan Gura de Aur), in data de 30 ianuarie. Cu toate ca in 1970 manastirea a fost inchisa, slujbe fiind oficiate doar de sarbatoarea hramului si in ziua de 24 ianuarie, la initiativa Mitropolitului Moldovei si Bucovinei, lacasul a reinceput sa functioneze dupa 1989.
Monument unic in arta medievala romaneasca, biserica manastirii este o capodopera arhitecturala: construita in intregime din piatra, are fatadele acoperite de o fastuoasa decoratie sculptata ca o minutioasa dantela, initial poleita cu aur. Turcii au incendiat-o pentru a aduna acest aur, care se topea de pe ziduri, motiv pentru care astazi se pot vedea urme din ravnitul metal doar in jurul ferestrelor dinspre nord. Pastrata in forma originala, in cea mai mare parte, aceasta dantelarie este cea care i-a adus faima: treizeci de bandouri ornamentale evolueaza succesiv pe intreg spatiul exterior al zidurilor bisericii, de la temelie pana sus la cornisa turlelor. Prelucrand vechile crestaturi in lemn si broderii nationale, dar si elemente asiatice si occidentale, ornamentatiile sunt din cele mai variate: nise adanci cu arcade fasciculate conform modelelor orientale, colonete ca ale bisericilor rusesti, vase persane din care se ridica ramuri inflorite, motive geometrice intalnite in Georgia si Armenia, benzi de marmura decorate in stil renascentist sau baroc.
Avariata de-a lungul secolelor de incendii si cutremure, biserica a fost restaurata in 1882-1890 de arhitectul Lecomte de Nouy, acelasi care in 1885 termina Manastirea Curtea de Arges, si care a adus lacasului o serie de modificari importante. Pictura, catapeteasma si interioarele au fost complet refacute si impodobite cu mobilier din bronz masiv, suflat cu aur, lucrat la Viena pe cheltuiala familiei regelui Carol I. S-au pastrat insa vechile forme arhitecturale si ornamentatia sculpturala din exterior. Aici, alaturi de ctitori, isi dorm somnul de veci carturarul voievod Dimitrie Cantemir si primul domnitor al Romaniei, Alexandru Ioan Cuza. Hramul este sarbatorit de Sfintii Trei Ierarhi (Vasile cel Mare, Grigore Teologul si Ioan Gura de Aur), in data de 30 ianuarie. Cu toate ca in 1970 manastirea a fost inchisa, slujbe fiind oficiate doar de sarbatoarea hramului si in ziua de 24 ianuarie, la initiativa Mitropolitului Moldovei si Bucovinei, lacasul a reinceput sa functioneze dupa 1989.