Pe vremuri taram de basm, astazi rezervatie a biosferei: Legenda Retezatului

In preajma izvoarelor din care ia nastere apa Jiului, se afla un sir de munti cu varfurile tesite, parca ar fi netezite intr-adins de mana omului. Tocmai aceasta forma mai putin obisnuita a incantat imaginatia oamenilor si a dus la nasterea mai multor legende privind formarea sa. De fapt, intreaga zona este una incarcata de mister, un taram unde realitatea se impleteste cu fantezia, fiind izvorul multor povesti fascinante despre flacai viteji, domnite suave, haiduci cu mila fata de cei oropsiti, zmei inaripati si dinozauri pitici. In plus, nu departe de acesti munti se afla odinioara si inima statului dac - Cetatea Sarmisegetusa, iar frumusetea peisajului ese una rapitoare. Aici a fost infiintat, in 1935, primul Parc National al Romaniei: Parcul National Retezat, astazi Rezervatie a Biosferei. Aflat la 25 de kilometri de orasul Hateg, acesta acopera o suprafata de 38.138 ha din Masivul Retezat-Godeanu, iar in interiorul sau exista 20 de varfuri de peste 2.000 m si peste 80 de lacuri glaciare, intre care Lacul Bucura, care este cel mai intins lac glaciar din tara, si Lacul Zanoaga, cel mai adanc lac glaciar din Romania. Aici pot fi gasite 1.190 de specii de plante, insemnand peste o treime de speciile de plante din Romania, 90 dintre ele fiind endemice.

Una dintre legendele Muntelui Retezat povesteste cum demult traiau pe aceste meleaguri oameni uriasi, care ne-ar inspaimanta cu puterea lor, daca ar trai astazi. Unul dintre acesti uriasi avea doua fete, uriase ca si dansul. Dupa moartea tatalui lor, acestea se apucara sa-si zideasca fiecare cate un palat, dar lucrul nu le mergea la amandoua deopotriva: fetei celei mici ii sporea si zidul palatului se ridica vazand cu ochii, iar cea mai mare era tare mahnita, fiindca tot ce zidea ziua se surpa noaptea. Dupa cateva luni, palatul celei mici era gata si se inalta stralucind la soare, ca si cum era facut numai din aur si clestar. Sora cea mare cazu atunci pe ganduri, caci palatul ei era tot la inceput. Invidia si mania incepura sa-i roada inima si, in cele din urma, fu cuprinsa de o furie nebuna. Indata apuca un fier mare de plug, il invarti de cateva ori deasupra capului si apoi il repezi cu toata puterea spre palatul surorii sale. Fierul nu nimeri palatul, ci trecu mai departe si se izbi in varful muntelui vecin, retezandu-l. Acest pisc poarta de atunci si pana azi numele de Retezatu. Intr-o alta varianta a legendei, capetenia uriasilor avea un baiat si o fata, carora le imparti tara in doua si, ca sa vada mai bine cat de mare este partea lor din mostenire, cei doi se urcara pe cate un munte: feciorul pe muntele Retezat (care atunci avea alt nume), iar fata pe varful Rusca, spre apus de Retezat. Fetei i s-a parut ca partea de tara a fratelui sau este mai mare si mai frumoasa decat a ei, care era plina de stanci si, de ciuda, a luat un fier de plug si l-a aruncat spre fratele sau, retezand varful muntelui.

Dar poate cea mai faimoasa este legenda lui Iovan Iorgovan, care se leaga de cea a Retezatului si care povesteste cum, demult, in  Tara Hategului domnea Alb-Imparat. Acesta avea asa o mandrete de fata de i se dusese vestea peste noua mari si noua tari. Prin tinuturile imparatiei vietuia insa un zmeu napraznic, care manca zilnic cate trei fete, iar  imparatul, de teama sa nu-si piarda odorul, puse straja impatrita pe langa domnita si, pentru ca strajile sa vada bine, iar muntele sa nu le mai steie pavaza in fata ochilor, a luat imparatul palosul fermecat mostenit de la tatane-su, Ros-Imparat, l-a invartit aprig pe mai sus de cap si, izbind napraznic, a retezat momaia varfului, care a ramas asa de atunci. Vazand zmeul ca nu mai este de trait prin partea aceea de mosie, o fugit in Tara, facandu-si culcus pe Peleaga. Afland voinicul Iovan al Iorgovanului din Novaci de scarba oamenilor, o a plecat sa rapuna fiara si a urmat o lupta apriga, care a lasat urme in tot relieful zonei, modelandu-l.