Cumpana dintre ani, in vechile sate romanesti

Fara a fi considerata o zi de sarbatoare propriu-zisa, ziua de 31 decembrie avea o conotatie deosebita pentru oamenii de la tara, pentru ca se incheia un ciclu si urma un altul, in care trebuia sa renastem si sa ne reinnoim cu totii. Noaptea Anului Nou era o noapte speciala, magica, plina de mister, bogata in ritualuri si credinte populare. Inca de cu seara, cand incepea a se innopta sau, in unele locuri, chiar de dimineata, copiii incepeau sa iasa in grupuri cu sorcova si mergeau din casa in casa, ca sa le ureze gazdelor un an bun, cu sanatate. Veneau apoi cei cu Plugusorul - prima data copiii, apoi flacaii si barbatii - si colindau din Ajunul Anului Nou, pana a doua zi de dimineata: "Aho, aho, copii si frati/ Stati putin si nu manati,/ Langa boi v-alaturati/ Si cuvantul mi-asculati:/ Am plecat sa colindam,/ Pe la case sa uram/ Plugusorul romanesc/ Obiceiul stramosesc./ Va uram cum se cuvine,/ Pentru anul care vine,/ Holde mari, cu bobul des,/ Si pe creste si pe ses!/ Cate mere in livezi/ Atatea vite-n cirezi;/ Cata apa in izvoare/ Atata lapte-m sistare!/ Sa ne fie-ndestulata/ Casa toata, tara toata!/ Ia mai manati, mai flacai!/ Si strigati cu totii mai!/ Hai, hai!".

Gospodinele aveau grija sa aiba casa curata in seara de Anul Nou si pregateau mancaruri diverse, ca sa fie masa incarcata cu de toate, pentru a fi belsug tot anul ce urma. Se aprindeau lumanari inca de cu seara si nu se stingeau decat dimineata, cand dadeau zorile. In unele zone ale tarii, familia intreaga mergea la biserica, unde se oficia slujba de Anul Nou la miezul noptii. Trecerea in noul an era anuntata de flacai si tineri cu chiuituri si plesnituri din bici.

Despre aceasta noapte dintre ani circulau o serie de credinte si superstitii, dintre care multe au ramas si in zilele noastre. Incercand sa evite necazurile si ghinionul, taranii nostri erau foarte atenti la felul in care paseau in noul an si respectau cu strictete traditiile si ritualurile, chiar si superstitiile, incercand in felul acesta sa atraga norocul de partea lor si sperand ca noul an va fi mai bun decat cel vechi. Toata lumea din sat avea grija sa nu ramana cu datorii peste an, iar la miezul noptii, cand bateau clopotele bisericii, isi punea fiecare cate o dorinta. Se spunea ca atunci cerul se deschide, iar dorintele se indeplinesc.

Sursa poza: http://winterspecial.wordpress.com/