Manastirea Voronet. Mai mult decat o culoare unica si un monument UNESCO

Albastru Klein, cobalt, albastru metalic, royal, azur, albastru de Prusia, albastru electric, turcoaz, albastru iris, albastru nautic, bleu ciel, albastru Alice – sunt multe nuante de albastru. Albastrul de Voronet, reprezentativ pentru manastirea omonima, este cu adevarat deosebit, fiind considerat de specialisti unic in lume, inimitabil si cunoscut ca si rosul lui Tizian sau verdele lui Veronese.


Coloristica manastirii reprezinta o particularitate importanta a Voronetului, gratie careia a devenit un adevarat punct de atractie. Compozitia culorii, care ii confera o prospetime si stralucire iesita din comun, a fost pierduta odata cu moartea autorului ei. In urma unor teste minutioase de laborator, s-a lansat ipoteza ca la baza ar fi stat azuritul. Piatra se faramita pana ajungea praf si devenea vopsea prin amestec cu o substanta organica ce nu a fost inca identificata. Pentru ca azuritul nu se gaseste nativ in Romania si avand in vedere suprafata mare pictata cu albastru, se presupune ca ridicarea bisericii Voronet a costat o avere.



Situata in satul Voronet, judetul Suceava, la doar 4 km de Gura Humorului, manastirea Voronet are o pozitie privilegiata, pe malul unui rau, si constituie una dintre cele mai valoroase ctitorii ale lui Stefan cel Mare. Monument istoric si de arhitectura, considerata cea mai reusita opera a stilului arhitectural moldovenesc, manastirea Voronet a fost ridicata, potrivit legendei, in anul 1488, in aproximativ patru luni, de Stefan cel Mare, dupa castigarea bataliei de la Razboieni. Se spune ca in timpul razboiului cu turcii, domnitorul a venit la schitul de la Voronet al Cuviosului Daniil Sihastrul, duhovnicul sau, pentru a-i cere sfatul. Dupa victorie, si-a tinut promisiunea pe care i-o facuse si a construit aceasta biserica, inchinata Sfantului Gheorghe. Initial, a fost o biserica de lemn, apoi s-a adaugat partea din spate (cu frescele pentru care este celebra) si, mult mai tarziu, prin 1920, a fost consolidata si i s-a dat forma de astazi.



Ana-Maria Parcalab