Senzatii la cheie

Cuvantul “cib” este asociat cu hrana pentru pasari. Privelistile din Cheile Cibului ma fac sa ma gandesc la hrana pentru suflet, la bucurie intr-o zi cu soare. Situate in partea de sud-est a Muntilor Metaliferi, Cheile Cibului apartin de satul cu acelasi nume din judetul Alba si sunt parte a unui sistem amplu de chei, formate prin traversarea a doua culmi calcaroase, Pleasa Ardeului si Pleasa Mare de catre afluenti ai raului Geoagiu: Cibul, Ardeul si Mada. Pe langa aceste chei, sistemul mai numara si Cheile Bacaiei, Glodului, Ardeului si Madei.

Cheile Cibului sunt modelate in calcare jurasice, in jurul carora sunt prezente conglomerate, gresii si marne ce alcatuiesc flisul cretacic, au orientare pe directia nord-sud si o lungime de aproximativ 1.4 km, fiind animate ici-colo de gospodarii care mustesc, inca, a traditie. In cea mai mare parte sunt impodobite de paduri de gorun, dar printre acestea si-au facut loc si alte specii precum cerul, ciresul salbatic, sorbul, mojdreanul. Peretii stancosi sunt acoperiti cu pajisti de stancarie si diverse plante specifice rocilor, cu nume latinesti intortocheate pe care nu le enumar aici pentru risc sa devin plictisitoare. Toate cele insirate te fac sa te gandesti la Cheile Cibului ca la un paradis pierdut, insa te anunt ca nu e cazul sa visezi asa departe pentru ca in regiune isi fac de cap vipere cu corn, in numar mare.

Nu trebuie sa te sperii, caci odata ajuns pe aceste meleaguri ai cu ce sa-ti rasfeti timpul, in zona fiind pregatite de vizite si alte obiective menite sa-ti coloreze viata.


Diana Petrut