Legenda lacului ucigas

A fost odata ca niciodata un talhar vrajit de frumusetea unei fete. Gandul la ea nu-i mai dadea pace, asa incat, intr-o zi se gandi sa o rapeasca si sa o duca in munti. Zis si facut, insa lucrurile nu au sfarsit precum visa el, pentru ca lacrimile si suferinta acesteia au facut ca muntele sa se razbune pe talharul indragostit, pravalindu-si stancile peste el si inrosind lacul din apropiere cu sangele lui. Si de atunci si pana in prezent Lacul Rosu i-a ramas numele.

Situat la poalele Muntilor Hasmasu Mare, in apropiere de orasul Gheorgheni, „lacul ucigas”, cum a fost popular numit, este cel mai mare lac montan din Romania, numele sau mai fiind legat si de Paraul Rosu, care traverseaza straturi de culoare rosie, cu oxizi si hidroxizi din fier.

Intinderea de apa pare a ascunde amintiri vechi, cioturile ce ies din ea lasand impresia ca acum multi ani o civilizatie lacustra si-ar fi gasit sfarsitul acolo. E atata liniste in aer si atata frumusete in jur, incat nu poti ramane fermecat de aceste locuri. Cine ar fi crezut, acum cativa ani, intr-o zi de iulie, ca din rau va iesi bine? Ca dupa o serie de furtuni si ploi torentiale, paraul Licas, paraul Oii si paraul Rosu vor fi invinse de o bucata din Muntele Ucigasu si luate prizoniere, formand in captivitate Lacul Rosu. Cioturile de molid ramase in apa ne-au soptit asta. Tot ele ne-au mai spus ca ciobanii au fost cei care au dat numele apei cu gandul la reflectarea purpurie in lac a Suhardului Mic, prezenta aluviunilor rosiatice aduse de paraul Rosu si calcarele roscate din jurul sau.

Imprejurimile lacului au o fauna si o flora foarte bogata, predominand padurile de conifere in amestec cu alunul, salcia de munte, pe versantii din preajma crescand bradul alb, paltinul si plopul de munte, iar dintre animale vietuiesc rasi, capre negre, lupi, cerbi si mistreti. Un peisaj de poveste, am zice. Astfel, daca drumurile voastre ajung prin Harghita, sa nu care cumva sa uitati sa va opriti si la Lacul Rosu!