Elogiu pentru pescuit. Oricine poate pescui cateva ore de relaxare

Urbanul din zilele noastre a impus un ritm alert vietii si trairilor. Traim, mancam, iubim si dormim in viteza. Incercam sa arhivam propriile existente, punand la pastrare nevoi, senzatii, pentru mai tarziu, pentru "la un moment dat", crezand ca avem timp suficient incat sa ne permitem o perpetua amanare.

In acest climat accelerat, viata noastra interioara, relatiile cu cei din jur, comportamentul si eficienta la locul de munca, sunt dereglate si tulburate de o permanenta excitabilitate nervoasa, care inevitabil conduce la consum de energie si are drept consecinta stresul, oboseala si in cele din urma boala.

Se impune intreruperea cadentei la rastimpuri, pentru remontare. Solutia este relaxarea si schimbarea de mediu de ori cate ori prindem ocazia.

In cele ce urmeaza recomandam o activitate la indemana, ce presupune in egala masura si destindere si provocare.

Pescuitul

De ce pescuitul? Unele voci ar putea afirma ca pescuitul sportiv a devenit o industrie in sine, ca e nevoie de investitii serioase pentru a putea fi numit pescar si ca pretul unei partide de pescuit este cam piperat si oricumm nu prinzi mai nimic!

Nimic mai fals! Pescuitul sportiv isi are esenta in spirit, dedicatie si scop, prea putin in accesorii si in numarul de stele ale locului in care alegem sa pescuim!

Mergem la pescuit pentru linistea, calmul si odihna oferite de activitatea in mijlocul naturii; pentru a ne bucura de aer curat, saturat de umezeala baltilor; pentru a ne deconecta cu cantecele brotacilor, cu zborul razant al lisitelor, la suprafata apei, cu falfaitul aripilor de pescarus sau batlan; pentru interrelationarea cu prietenii, vecinii ori colegii de pescuit; si de ce nu, pentru o saramura pe cinste, preparata cu vreascuri de pe malul apelor.

Pescarii stiu de ce!

Pescuiesti la munte sau la mare

Frumusetea cu pescuitul este ca iti poti exercita hobbyul oricunde iti doresti, la munte, mare, printre dealuri sau pe campiile intinse.

Poti astepta cuminte pe marginea lacului, pana cand varga se hotaraste sa tremure. Poti vasli ceasuri intregi in cautarea capturii celei mari, visand la crapi aurii uriasi, tresarind la emotia drillului, la smucirile naravase ale bestiilor. Poti pleca in cautare asidua, infruntand curentii reci si repezi ai raurilor. Poti lupta cu incrancenarea pastravului, cu inversunarea stiucilor. Poti pune gand rau carasilor argintii, bibanilor dungati sau saltaretelor rosioare insangerate. Sau poti escalada cutezator stabilopozii izbiti cu putere de talazurile furioase ale marii lansand dupa labani.

La sfarsit, intotdeauna cu o mare satisfactie, fie ca prinzi fie ca nu prinzi, nu poti considera ziua irosita, chiar si pescuind doar un somn de 2-3 ore.

Larisa Bracea