Casa memoriala Mihai Eminescu, istorie zbuciumata

Satul Ipotesti, anul 1850. Familia caminarului Gheorghe Eminovici cumpara o mosie de 420 de hectare pe care va construi o casa cu trei camere: salonul familiei, camera pentru parinti si camera fetelor. Accesul in casa se facea prin pridvorul de lemn, dar si pe usa de serviciu, din spatele casei, pe unde se putea ajunge la grajduri, cotete, hambare, dar si la corpul secundar al gospodariei. Acesta avea o lungime de aproape 15 m si, dintr-un pridvor de lemn, foarte ingust, se intra in cele trei incaperi: camera baietilor, biroul caminarului si bucataria.

Prezenta Eminovicestilor la Ipotesti era o intamplare, pentru ca nici Gheorghe Eminovici, nici sotia sa, Raluca, nu erau din partea locului. Ei au locuit pe aceste meleaguri pana in 1878, cand tatal lui Eminescu, inglodat in datorii, hotareste sa vanda casa.

In perioada vietuirii lor aici, se aduce o bisericuta datand din secolul al XIX-lea, pe care Raluca Eminovici a cumparat-o de la un anume domn pe nume Murgulet cu 250 de galbeni. In spatele acesteia se afla mormintele parintilor lui Eminescu si ale doi dintre fratii sai.

Casa nemaifiind locuita, ajunge in anul 1924 o ruina. Pe acelasi loc, zece ani mai tarziu, aceasta este reconstruita, fiind inaugurat, astfel, si primul muzeu dedicat poetului, in anul 1940. Cum casa nu a respectat constructia originalului a fost daramata si reconstruita in 1979, dupa documente originale.

Aceasta adaposteste in prezent obiecte de mobilier – o parte dintre ele originale, o alta parte provenite din a doua jumatate a secolului al XIX-lea refacand, cat mai fidel posibil, atmosfera de epoca in care marele poet si-a petrecut anii copilariei.

In curtea care adaposteste aceasta casa memoriala, se afla si Casa Papadopol, in stil rustic moldovenesc, care a apartinut doctorului Papadopol, ultimul proprietar al mosiei Ipotesti, iar la patru kilometri distanta de Memorialul Ipotesti se afla lacul de la padurea Baisa, sursa de inspiratie pentru Eminescu.