Descopera viata si bucuria de a trai, in Cimitirul Sulina

De ce sa vorbesti despre un cimitir?! Mortii cu mortii, vii cu vii! Cel mult poti sa le spui "tarana usoara!" Unii nu pot intra nici sa vada mormantul propriilor parinti, atat de mare le este frica sau dezgustul de moarte. Altii ocolesc 7 strazi si ii infioara doar gandul trecerii pe langa un cimitir. Insa cei care iubesc viata in adevar, cu toate ale ei, printre care si moartea, sunt dornici de explorare. Caci lungimea vietii nu se masoara in ani, ci in fapte, trairi si experiente.

Dar ce sa mai lungim vorba, ca sa poti intelege aceste, viziteaza un cimitir si vei afla despre viata. O sa zici "da, dar viata la trecut nu mai e viata, viata inseamna Acum(!), viata inseamna Prezent(!)". Insa trecutul pare-se a fi usa viitorului, inceptul vietii primul pas spre moarte. De ce nu ar fi si moartea sau cel putin ideea de "moarte", un prim pas spre viata?!

O plimbare printre morminte acutizeaza mult ideea de viata si poate cine stie ce descoperiri mai faci despre tine si ale tale...

Cimitirul Sulina, pe-o coasta, langa mare

Pentru acest exercitiu iti recomand cimitirul Sulina, un cimitir incremenit (cum altfel?!), la marginea orasului, aproape de mare.

Vantul ce isi mai face de lucru printre cripte, catafalcuri, cruci, stele de piatra veche, tocite, ciobite si innegrite de vreme ori imbracate de licheni. Mai aduce vesti de acasa, despre nepotii stranepotilor, marinarilor, piratilor, negustorilor sau aventurierilor ce si-au gasit sfarsitul pe pamant strain si adasta acum cu dor, privind in nesfarsit, departarile marii.

Turnul Babel de la Sulina

Un cimitir maritim cosmopolit, cimitirul de la Sulina, a adunat si pastrat in pantecele sale uscate, ramasite de toate natiile. Indiferent de limba pe care au vorbit-o, de faptele pe care le-au faptuit, de locurile pe care le-au haladuit, de rangul pe care l-au cinstit, de averea pe care au trudit-o sau nu, pe toti i-a inghitit pamantul.

Greci, rusi, turci, italieni, englezi, evrei, spanioli, africani, musulmani, crestini, iudei, toti pe limba lor, dar au pierit.

Iata mormantul unui spaniol! Maturi usor cu degetele, piatra despre care, descoperi ca il striveste de secole. 1712. A trait si a avut si un nume. Nu-ti poti opri gandul, care zboara departe in vremea lui, precum vantul care-i sterge din nou numele cu nisip: "ce-o fi cautat la Sulina? oare cum a sfarsit? n-o fi vazut batranul far? l-o fi rapus vreo boala culeasa de prin peregrinari, dar oare il astepta cineva acasa?"

Oricat de incarcata de sumbru ar parea, promenada printre aleile cimitirului Sulina poate fi o experienta interesanta, derulandu-ti prin fata ochilor mintii, timpuri, ganduri, existente, dureri, nostalgii si dor de viata...

Dar e de ajuns. Nu mai zabovi. Iesi repede din cimitir si nu mai pierde timpul. Traieste!

Larisa Bracea