Inedit: singurul sat cu forma rotunda, contruit de colonistii germani in Banat

Localitatea monument istoric

Undeva in vestul tarii, la doar 50 de kilometri de Timisoara, se gaseste o mica localitate declarata monument istoric de catre Ministerul Culturii si Cultelor. Motivul este unul poate mai putin obisnuit: Charlottenburg sau Sarlota reprezinta singurul sat de forma circulara din Banat. Chiar daca are un diametru de 210 metri, asezarea impresioneaza prin simetria perfecta in care a fost construita, dupa cum povestea, la 5 martie 1779, si mesterul pantofar Johann Caspar Steube, in scrisoarea a treia din Timisoara: “Acest sat este singurul sub forma circulara (chorographie). In mijlocul satului se gaseste o fantana acoperita cu apa foarte buna. In jurul fantanii se gaseste o plantatie de duzi in spatele careia se gasesc casele, acestea avand in curte grajdul si sura. Apoi urmeaza gradina, unde se gaseste plantata vita de vie. Nicio casa nu este nici cu un deget mai inalta ca alta, si nici cu un picior mai distantata una fata de alta, avand un stil foarte frumos simetric; la fel si cele patru intrari in sat – au aceeasi distanta una fata de alta”. In zilele noastre, simetria a mai fost incalcata ici-colo, de cate un gard amplasat cu indiferenta, iar majoritatea pomilor de odinioara au disparut, fiind inlocuiti pe alocuri cu tei sau pruni, insa locul inca isi pastreaza autenticitatea si unicitatea, avand un farmec aparte.

Intemeietorii sau "convoaiele svabilor"

In anul 1718, in urma pacii de la Passarovitz, Banatul a devenit, dupa 164 de ani de dominatie turceasca, domeniu al coroanei din Viena. Ca urmare, in aceasta regiune au fost colonizati emigranti germani, in trei perioade, numite "convoaiele svabilor". Apartinand de comuna Bogda, Charlottenburg a fost conceput si cladit odata cu cel de-al doilea val de colonizari germane. Satul a fost intemeiat cu 32 de familii (131 persoane) imigrate din regiunea din estul Trientului, Lorena, Baden-Wurttemberg, Ungaria, Renania si Palatinat, Austria si Bavaria. Potrivit istoricilor, colonistii au venit cu planurile satului de acasa, iar aici au primit 412 juguri (1 jug = 0,5755 ha) de pamant. Apogeul populatiei a fost atins in 1880, cand in Charlottenburg traiau aproape 300 de oameni, dar astazi, doar doi dintre locuitori mai au sange nemtesc. Svabii au plecat dupa 1990, refacand in sens invers drumul colonistilor care ajungeau aici in urma cu doua secole si ceva. Treptat, casele au fost populate de romani, maghiari si chiar de ucraineni. Acum, micuta asezare este linistita si pare pustie. Doar pare, fiindca pe multe terenuri s-au construit in ultimii ani case de vacanta ale orasenilor.

Domeniu de vanatoare al Casei Regale

Padurile de langa Charottenburg au fost mereu bogate in animale, zona fiind populata de cerbi si mistreti. De aceea, in aceasta regiune exista o lunga traditie vanatoreasca, initiata de contele Siegfried von Wimpffen, care a gospodarit pamanturile incepand din anul 1891. Fiind un vanator pasionat, acesta a construit o casa de vanatoare, un ocol silvic si un parc de vanatoare. Domeniul a fost frecventat mai tarziu de Curtea Regala Romaneasca, dupa razboi de soldati rusi, apoi de nomenclatura comunista si in final de vanatori amatori din toate colturile Europei. In parc si imprejurimi s-au vanat si se vaneaza cerbi, mistreti, vulpi, lupi, iepuri si prepelite. In 2003, in padurile dese din zona au fost aclimatizati mufloni.

In vizita la Charlottenburg

La Charlottenburg se ajunge cel mai simplu cu masina, pe drumul spre Lipova. De la Masloc se face dreapta si urmeaza apoi un traseu pitoresc printre dealuri. Cu trenul se ajunge mai greu, gara fiind la aproximativ doi kilometri de sat. Vechile case asezate in cerc si duzii seculari din jurul micii biserici catolice, plantati de primii colonisti, reprezinta cele mai importante atractii. Lacasul de cult are, la randul sau, peste o suta de ani vechime. Daca ajungeti in zona, dati o fuga si prin micuta asezare cu nume nemtesc, mai ales daca este vara si padurile sunt verzi, cu siguranta nu veti regreta. Reprezinta o pagina interesanta din istoria Banatului, dar si un loc de relaxare si odihna, la un picnic cu prietenii.