Originea numelor de judet din Romania II

V-ati intrebat vreodata de unde provine numele judetului in care locuiti?  Daca pentru unele dintre ele istoricii vin cu raspunsuri clare, in alte cazuri exista dispute cu referire la etimologia termenilor. Unele denumiri au ca radacina vechi cuvinte de origine dacica sau straina, altele au legatura cu personalitati care au influentat zona sau sunt explicate de diverse legende locale. Oricare din variante ar fi valabila, o scurta istorie a genezei acestor denumiri este deopotriva interesanta si utila.

BUZAU
Potrivit istoricului Vasile Parvan, numele "Buzau" isi are originea in radicalul tracic "Buze". Plecand de la forma greceasca "Μουσεος" (Mouseos), acesta considera ca numele Buzaului vine de la forma tracica "Bouzeos", transcris gresit (Μπ se pronunta B in greceste, ori in textul antic a fost omis π). A emis ipoteza ca denumirea deriva din radicalul trac "Buzes", la care s-a adaugat sufixul "eu", forma a vechiului "aios" (greco-latin). De altfel, denumirea de Mousaios pentru raul Buzau este atestata de un document din secolul al IV-lea d.Hr. P. Papahagi sustinea in schimb originea romaneasca a numelui Buzaului, care ar fi un antroponim, Buza sau Buzea, cu origine in radicalul "budz".

CARAS-SEVERIN
Unele etomologii sustin ca numele Caras provine din cuvantul sarbo-croat "kras", care inseamna "zona calcaroasa". Altii spun ca vine de la raul Caras. E posibil sa existe si o influenta otomana, in limba turca "kara" inseamnand "negru". In ceea ce priveste numele Severin, acesta reprezinta o forma a numelui Sever, care reproduce latinescul Severinus, la origine un derivat cu sufixul "inus" de la Severus, cunoscut mai ales datorita Severilor, o dinastie de imparati romani intemeiata de Septimius Severus. Semnificatia este aceeasi cu a adjectivului "severus", aceea de "sever, dur". Biserica latina (ulterior devenita catedrala catolica) a cetatii medievale a Severinului era, se pare, inchinata Sfantului Severin de Noricum, un sfant venerat de calugarii austrieci care au misionat in perioadele cand Severinul era sub stapanirea Coroanei maghiare. Conform unor alte surse, numele medieval al Severinului ar putea fi de origine slava, asociata cuvantului "severnai", tradus prin cuvantul "din nord" sau "nordic". Diderot a mentionat Severinul in prima editie a Enciclopediei sub numele de "Sornum", descriindu-l, dupa Ptolomeu, drept cetate din Dacia.

CALARASI
Vechea denumire a municipiului Calarasi este Lichiresti. Acest nume dateaza de la inceputul primei asezari de locuitori statornici, iar originea lui este in stransa legatura cu ridicarea aici a celei dintai biserici, cu hramul Sfantului Nicolae al Mirei Lichiei. Localitatea Lichiresti apare mentionata, pentru prima data, pe o harta in anul 1700, in opera cartografica a stolnicului Constantin Cantacuzino, tiparita in Italia. Alte doua harti, din 1718 si 1783, mentioneaza asezarea de la cotul Borcei tot sub denumirea de Lichiresti. In schimb, in Harta austriaca de la 1791, localitatea apare consemnata sub numele de "Calarasi vel Lichiresti". Se pare ca numele Calarasi a inceput sa se impuna odata cu anul 1722, cand in Lichiresti sunt asezati calarasii stafetari. Acestia erau intrebuintati de domnul Tarii Romanesti in scopul transportului corespondentei intre Bucuresti si Constantinopol. Stabilirea calarasilor pe aceasta mosie si folosirea tot mai frecventa a numelui lor a avut drept consecinta impunerea numelui de Calarasi, substituindu-l pe cel de Lichiresti.

CLUJ
Numele de Cluj provine din latinescul Castrum Clus, folosit pentru intaia oara in secolul al XII-lea pentru a numi Cetatea Clujului. Cuvantul latin "clusa" inseamna "inchis" si se refera la situarea Clujului intr-un loc inchis, inconjurat de dealuri. Clujului i se mai spunea si Claudiopolis, din grecescul "Κλαυδιόπολις", orasul lui Claudiu. O alta ipoteza acceptata este aceea a provenientei numelui topic din germanul "Klaus" sau "Klause", insemnand "trecatoare intre munti". Alte denumiri frecvente ale orasului sunt cea maghiara si cea germana, Kolozsvar si, respectiv, Klausenburg.

CONSTANTA
Prima atestare documentara a Constantei dateaza din 657 i.Hr., cand pe locul actualei peninsule s-a format o colonie greaca numita Tomis. Localitatea a fost cucerita de romani in 71 i.Hr. si redenumita Constantiana, dupa Flavia Julia Constantia,  sora vitrega a Imparatului Constantin cel Mare. In perioada 1393-1420, sub stapanirea otomanilor, Constantiana a decazut total, iar numele  i-a fost tradus in graiul turcilor, devenind Küstenge. Abia dupa a doua jumatate a secolului al XIX-lea numele de Constanta a inceput sa fie din nou mentionat.

COVASNA
Prima atestare documentara a localitatii cu acelasi nume dateaza din 1567: Koazna. De atunci si pana astazi s-a pastrat denumirea de origine slavo-romana, de la cuvantul "cvasana", insemnand "apa sarata". Covasna este o renumita statiune balneo-climaterica, prin izvoarele de ape minerale ("orasul celor 1000 izvoare de sanatate") si prin emanatiile puternice de acid carbonic (mofete).

DAMBOVITA
Numele provine, posibil, de la raul Dambovita, format din cuvantul "damb" si sufixul "ita", dar particula "ov" ar putea arata o origine slavona. Etimologic, hidronimele Dambovita si Dambovicioara au aparut sub influenta formei originale de relief din arealul vechi al Bucurestilor. Mai exact, forma colinara a reliefului, numit in folclor damb, damburi (avand si sens de deal mic, colina, culme, grind, movila sau muncel) a determinat aparitia numelui raului Dambovita si al afluentului sau mai mic, Dambovicioara.

DOLJ
Etimologic, numele Dolj, in varianta veche Doljii, isi are originea in limba slavona, de la cuvantul "dole", insemnand "jos", la care se adauga Jii, rezultand Doljii, adica Jiul in Aval sau Jiul de Jos. La tara, batranii mai spun inca Jii in loc de Jiu. Jii este pluralul numelui Jiu, format prin unirea Jiului de Vest cu Jiul de Est, care se unesc la Aninoasa, langa Petrosani. Regula se aplica si in cazul judetului Gorj (in care termenul slav "gore" inseamna "sus"). Prefixele, respectiv adverbele "gore" si "dole" (sus, jos) s-au pastrat in limba romana doar in aceste doua toponime - Gorj si Dolj, ele ramanand insa de baza in limba sarbo-croata.

GALATI
Exista o multitudine de teorii formulate prin care s-a incercat stabilirea provenientei numelui Galati, insa ipoteza avansata de istoricul galatean Paul Paltanea este acceptata ca fiind cea mai plauzibila. Conform acestuia, denumirea deriva de la vechi nume de persoane, locuitori ai acestei zone a tarii, fapt dovedit de inscrisuri vechi pe care s-au gasit numele unor persoane care se numeau Vasile Galata, Petrea Galati, Marin Galati. In documente si cronici romanesti, numele orasului este intalnit sub forma Galati sau Galat, iar in cele din alte tari este mentionat ca si Gallaz, Galatz, Galazzo. Alte opinii ii atribuie numelui de Galati o origine celtica. Nicolae Iorga chiar a legat etimologia denumirii Galati de migratia celtilor din tribul galatilor. Conform altor ipoteze, numele ar proveni de la gali, care in secolul III i.Hr. ar fi pus temeliile asezarii devenite peste secole orasul Galati sau de la o colonie asiatica cu numele Gala sau Kalhat ("fortareata", in limba araba) ori de la conducatorul de osti romane Cocceius Galatus (din vremea imparatului Constantin cel Mare), care ar fi intemeiat asezarea Urbs Galati.

GIURGIU
Alaturi de Calarasi, Giurgiu este cel mai nou judet al Romaniei, fiind infiintat in anul 1981. Numele acestuia a fost preluat de la municipiul cu acelasi nume, care a devenit si resedinta sa. Cu toate ca are o vechime de peste 600 de ani, provenienta numelui Giurgiu este incerta. In secolul XIX a fost lansata ideea ca Giurgiu ar avea o denumire cu rezonanta italiana, idee preluata inclusiv de istoricul Nicolae Iorga. Se spunea ca Giurgiu ar fi fost fondat de genovezi, care i-ar fi dat numele de San Giorgio ("Sfantul Gheorghe"), după protectorul actualului oras italian Genova. Nu exista insa nicio dovada scrisa care sa confirme faptul ca Giurgiu ar proveni de la San Giorgio, deci ipoteza nu are un fundament istoric. Un alt scenariu indica faptul ca Giurgiu provine de la numele unui cioban care ar fi avut o turma de oi in zona, dar si aceasta n-ar fi decat o legenda. Cert este ca prima mentiune sigura a cetatii Giurgiu se gaseste in documentul Codex Latinus Parisinus, de la inceputul secolului al XV-lea, sub forma "Zorio".

Citeste si Originea numelor de judet din Romania I; Originea numelor de judet din Romania III; Originea numelor de judet din Romania IV